A  r   t   i   s   t

  1.  

Eu sunt

NASTE MARCEL,

trăiesc în

REGHIN, și… 

Arta este

pasiunea MEA

… sunt aici pentru tine, tot ce trebuie să faci este să alegi unul dintre tablourile din galerie și să soliciți o ofertă. 

Tema, dimensiunea și subiectul tabloului se pot personaliza în funcție de solicitare…

 

Vă aștept „în lumea mea” pentru a vă dărui frumosul culorilor și al artelor plastice!..

„Artistul a dat la o parte vălul iluziei, pentru a ajunge la adevăr.” (Vasile Mureşan)

CREATIVITATE

IUBIREA DE A CREA

REZULTAT UNIC

Câteva cuvinte

despre mine și munca mea

Artă, artist și forme de exprimare liberă

Culoare, formă și expresii

            Arta este forma de comunicare perfectă, şi anume: iţi tansmite mesaj, iţi dă posibilitatea de a desluşi mesajul, dar prin propia-i inteligenţă şi emană o stare vibrantă şi empatică ce interacţionează cu privitorul. Am putea spune că este un dute-vino între artist – operă şi privitor.

           Arta este singura formă de descătuşare fizică a firii şi este tumultul ce izvorăşte din fiinţa noastră. Arta este esenţa vieţii şi puterea creaţiei.
Arta este modalitate de comunicare și soluția de relaționare umană cu propriul interior și este forma care umple toată energia creației ce stă în interiorul templului numit OM. Fără artă și fără artişti, noi toți suntem goi și lipsiți de viaţă, armonie, bucurie și împlinire, dar am putea spune și de educație.
          Arta înnobilează și artistul consolidează valorile interumane. Fără acest dar prețios, omul este un sclav al robirii de sine. Aşa că vă îndemn să fiți, fiecare dinte voi, măcar câte puțin artiști. Artiștii se bucură de două ori: o dată când creează și o dată când opera lui înnobilează.

Eu și povestea frumoasă a universului meu 

                 Arta este un domeniu vast şi documentarea vastităţii este de fapt cheia inspiraţiei fiecăruia dintre noi. Dacă aş putea spune ceva despre modul creativ şi despre inspiraţia mea creativă, aş spune că atunci când lucrezi mult şi studiezi mult se construiesc în mintea ta o sumedenie de conexiuni şi toate stau într-o stare latentă în germinaţia ta creativă, dar atunci când pui la lucru imaginaţia, se întâmplă ceva inedit, toate resursele interioare, toate cunoştinţele tale acumulate, de când te naşti şi până în prezent, dar şi cele înainte de naştere şi aici vorbim de acel bagaj de cunoştinţe cu care vi în lume, adică structura ta şi a AND-ului tău, cu toate abilităţile şi intuiţiile care stau în această stare latentă, dornice să se mainfeste, se împletesc atât de armonios încât dezvolţi mereu o operă unicat, plină de semnificaţie şi dornică să vorbească pe limba ei.

               Primele lucrari ale mele, mai semnificative, erau copii inspirate după capodoperele marelui pictor renascentist Rubens, reprezentând bătălii. Azi complexul meu artistic s-a diversificat având o arie mult mai deschisă şi pornind de la pictura realistă, renascentistă pot spune că am trecut prin cea iconografică mergând până în prezentul picturii moderne, atât figurative cât şi abstracte non figurative. Andrei Rubliov, Pablo Picasso, Leonardo Da Vinci, Rembrandt van Rijn, Michelangelo Buonarroti şi partea de trecere de la pictura laică la cea interpretativă, de la icoană la cea modernă, am îndragit pe Horea Bernea şi apoi putem povesti de Mihai Bandac, Adrian Chira şi mulţi alţi artişti contemporani.

                Prezentul spre inspiraţie este complex şi în acelaşi timp extrem de selectiv. Îmi place să văd cât mai mult, să analizez cât mai diverse stiluri, opere şi să trag propriile concluzii. Arta este o formă de manifestare complexă a eului interior dominat de inspiraţie, studiu şi multă muncă.  Şcoala este un factor de aţi pune bazele, structura şi apoi cunoscând limbajul plastic în esenţă decurgi la desluşirea propriului tău limbaj. Aşa cred eu că se nasc operele de arta şi aşa se naşte forma artistică a unei creaţii demne de a spune, transmite şi a desluşi mesaje, poveşti şi de ce nu posibilitatea de a interacţiona direct cu autorul unei lucrăi prin propria cunoaştere a filosofiei interioare, manifestată prin limbajul comunicării vizuale, prin diferitele forme şi prin sugestiile simbolice la îndemâna artistului asezate elegant şi strategic în fiecare lucrare.

               Arta este forma de comunicare perfectă, şi anume: iţi tansmite mesaj, iţi dă posibilitatea de a desluşi mesajul, dar prin propia-i inteligenţă şi emană o stare vibrantă şi empatică ce interacţionează cu privitorul. Am putea spune că este un dute-vino între artist – operă şi privitor. Arta este singura formă de descătuşare fizică a firii şi este tumultul ce izvorăşte din fiinţa noastră. Arta este eseţa vieţii şi puterea creaţiei. Aşa cred eu că se explică nebunia scursă din firea omului şi asimilată ca un mesaj subliminal al lumii de dincolo. Este Universul necreat al lumii ce doreşte să se întrevadă şi este materia formelor fără fond ce ne arată nouă privitorilor neputinţa de a înţelege existenţa fără de cifre sau de concret. Arta este tărâmul infinitului necreat care se defineşte prin toate formele şi combinaţiile cromatice ce se aşează într-un mod direct şi interactiv cu artistul (micul creator), pentru a transmite o formă de expresie şi de exemplificare a ineditului şi al absolutului ce ne inconjoara. Poate că, de aceea, un artist este aşa de greu de înţeles.        

            Povestea artistului, Marcel Naste, este chemarea spre creaţie, este povestea prin care  scriitorul creionează un drum cu toată bogăţia şi splendoarea de a cunoaşte şi de a experimenta. Cred că povestea mea, este cartea cu înţelesul de a studia şi de a-mi forma o ideologie de stil proprie, prin manifestarea directă a operelor mele. În tot periplul meu, am încercat  ca în fiecare zi să mă autodepaşesc şi să elaborez subiecte atât tehnice cât şi plastice. Studiul a fost o prioritare iar munca un devotament pentru artă.

   Ce doresc să transmit prin artă

            Nu cred că prioritar pentru un artist este de a transmite şi mai degrabă este forma, starea de a se manifesta, exterioriza şi de a lucra în slujba talentului său. Este, dacă vreţi, izvorul ce se revarsă prin conexiunile universului şi prin preaplinul puterii de a focaliza un volum al conturului în patru laturi, aşeazat pe pânza albă a conglomeratelor de forme, un punct al viziuniilor şi al trăirilor de sine. Este partea de a manifesta grosier sentimentul cunoaşterii şi puterea înţelegerii de formă. Privitiorul lucărilor mele este, de fapt, cel ce denotă şi certifică valoare individuală a operei dar şi cel ce se certifică pe el însuşi prin cunoaşterea amplă a ideologiilor artistice. Privitorul primeşte propriul său mesaj, prin interacţiunea directă cu lucrarea şi, datorită pregătirii intelectual-artistice, defineşte propia-i operă. Acesta este mesajul meu pentru privitori. Este, dacă vreţi, posibilitatea privitorului de a fi artist şi de a contura creaţia operei prin definirea-i proprie şi conexiunea cu propriul lui univers. Aşa se defineşte opera şi contemplatorul. Contemplatorul este autorul finalităţii propii şi este artistul ce pune ultima tuşă a lucrării prin interacţiunea directă a sugestiilor şi al definirii proprii.

           Mesajele mele sunt forma şi nonforma lucrărilor, iar esenţa definirii mesajului este propriam creaţie. Eu definesc ca mesaj, felul în care mă revărs spre cunoaşterea mea şi prin dorinţa de exprimare interioară. Transmit stări, sentimente, empatii, vibraţii, texturi, forme sau nonforme, gesturi şi rafinamente cromatice, teme, concepte şi bogăţii intrinseci ale omului de zi cu zi, dar şi forme ale colosului universal al creaţiei lumii.           De la icoană la pictura realistă şi de aici la pictura abstractă nonfigurativă, un ciclu şi o formă de viaţă a unuia ce se caută pe sine şi se împărtăşeşte lumii prin propriai lucrare. Este, dacă vreţi, starea de a fi şi efortul de a mă cunoaşte. Omul este un izvor al recunoaşterii ce se revarsă peste lumea concretă a firii şi de aici apar rezultatele materiale, materializate prin forme atât concrete cât şi abstracte.

    Stiluri și tehnica preferată

   ... icoane pe lemn, pe sticlă, pictură murală și interpretări                            iconografice, pictură modernă, pictură realistă ... 

     

              “Automulţumirea – cea mai bună piatră de mormânt a talentului” , aşa ar spune Nicolae Iorga. Cred că acest citat m-a purtat spre evoluţie.

             Combinarea acestor stiluri este de fapt o structură a recunoaşterii mele prin dorinţa de a asimila forme şi concepte noi. Este partea studiului individual şi manifestarea creativă prin dorinţa de a transmite mesaj. Arta m-a fascinat prin complexitatea ei şi datorită acestui lucru am înţeles că forma eului meu este recunoaşterea de sine şi dorinţa de manifestare, aşa că, am trecut la fapte şi am parcurs în dumul artistic diferite forme de exprimare. Toate aceste stiluri s-au concretizat în diferitele etape de viaţă dar, în concluzia faptică a lor, au definit concepte ce cu siguranţă se leagă, într-un fel sau altul, unul de celălalt. Este un refugiu al cunoaşterii şi o modalitate de exprimare intrinsecă a firii noastre şi implicit a mea.

              Nu ştiu dacă putem vorbi de o tehnică mai aproape sau mai departe de preferinţele mele, fiecare tehnică are complexitatea şi frumuseţea ei: în icoana pe lemn apare tehnica tradiţională autentică bizantină, în pictura modernă, structurări de formă prin suprapuneri, iar în  interpretări religioase, folosesc o tehnică mixtă şi elaborată pe diferite structuri plastice. Poate, am putea spune că, tehnica preferata este aceea care defineşte fiecare stil de pictură abordat sau, pot spune că, tehnica dominantă a lucrărilor este conceptul definirii ei şi că fiecare stil mă domină prin complexitatea lui. 

   

Temele principale din arta mea

          

               Tematica principală are o definiţie complexă, pentru fiecare domeniu am abordat concepte şi pentru fiecare lucrare am definit forme, atât concrete cât şi abstracte. O parte din lucrări se definesc prin a fi simbolice, iar altele prin concretul definitoriu al lucrării în sine.

               În spaţiul creativ, personal am determinat un drum complex al studiului artistic parcurgând mai multe direcţii artistice, şi anume: icoana pe sticlă, icoana pe lemn, interpretări religioase, pictură laică realistă şi pictură modernă figurativă şi nonfigurativă. Toate aceste cicluri sau identificat prin concepte definite ce s-au concretizat în proiecte:

                Icoana pe sticlă – proiect cu 12 ferestre într-un concept nou intitulat “icoana din fereastră”; Proiectul “crucea din fereastră” tot 12 ferestre; Proiectul “Lumina crucii”; Prapurii, un proiect al definiţiei simbolice – un proiect ce însumează 32  lucrări în foiţă de aur cu pretextul de a reprezenta o imposibilitate de definire concretă a simbolului în formă concretă, adică un fel de coloană a infinitului a lui Constantin Brâncuş”.

              – Conceptul „Revigorarea formei bizantine” – o trecere de la icoană la modernitatea formei (sugestie şi simbol); Proiectul picturii moderne “modernitate în actualitate”; Proiectul Nuduri –  nuduri într-o manieră modernă; „Forme autohtone  de comunicare esoterică cu Divinitatea”; „Arta şi estetica în paradigma comunicării”, „Biserica virtuală-icoana de la tradiţie la modernitate”, „Simbol, credinţă şi artă” , „Icoana – Altar de rugăciune”; Ciclul interpretărilor religioase cu texte şi îndemnuri biblice, etc.

                Ca titluri am abordat: iubirea, între lumi, nudul, icoana, prapuri, lepădarea lui Petru,  jertfa, Iisus Hristos heruvim, viola în pictura modernă, flori, naturi statice, Ioana Darc, Ultima Donna, vinci, compoziţii..etc

Are nevoie arta de studiu, de documentare, de tehnică studiată sau pur și simplu de HAR?

 

             Harul este o mică parte din manifestarea artistică. Talentul este forma cu care te naşti, purtat în stare latentă iar pentru germinaţia lui e nevoie să te descoperi pe sine. Apoi putem vorbi de dorinţa intuitivă de a crea şi apoi avem nevoie de studiu, de mult studiu. Chiar dacă vorbim despre o artă modernă nonfigurativă sau de ceva  abstract, nu putem realiza o lucrare, complexă, corectă sau amplă, necunoscând structura şi documentaţiile tehnice. Şcoala este formatorul artistului şi studiul este complexitatea lui. Aş face o paranteză: cum credeţi că, structura anatomică a omului ar putea defini corpul fără a avea un sistem osos care să susţină muşchii şi ţesuturile? Tot aşa este şi cu arta, fară o structură amplă care să includă toate principiile vizuale, tehnice, compoziţionale, de perspectivă şi cromatice nu s-ar putea realiza nimic.

           În spatele unor lucrări de artă există o întreagă şcoală, o întreagă structură, atât tehnică cât şi ştiinţifică. Arta este un complex şi nu doar o imagine.

                                Talentul este abilitatea de a-ţi găsi propriul destin. Podoaba vieţii este talentul, cununa talentului – caracterul.

Teologia, ca formă de recunoaștere de sine

 

              Eu personal cred că toată forma mea artistică are o conotaţie teologică şi cred ca teologia mi-a deschis drumul cunoaşterii şi spectrul izvorului conceptual artistic. Arta mea se bazează pe o filosofie teologică şi are ca structură o motivare a sursei de inspiraţie.

             Teologia a fost momentul de conştientizare a formelor creative complexe şi de aici am parcurs etape conceptuale definite prin proiecte ce au la bază entitatea creatoare a universului ce ne înconjoară. Teologia a fost spaţiul meu definitoriu pentru ceea ce am reuşit să realizez până azi. A fost sursă de inpiraţie prin cunoaştere şi a fost  momentul de relaţionare cu divinitatea prin sursa inspirativă şi de identificare cu forma absolută, de fapt a fost sursa de recunoastere a harului şi de inspiraţie prin conştientizarea universului creator.

Trecerea de la artă bisericească la pictură modernă și chiar nud abstract

      

            Cred că nimic nu este întâmplător şi, călăuza primită la naştere îţi deschide răscruci de drum prin care tu ca individ  încerci să alegi şi apoi să-ţi asumi o dezvoltare proprie. Eu, unul, am parcurs etape şi aşa cum se vede în opera mea, am pornit de la icoana tradiţională, apoi  după cunoaşterea şi realizarea amplă a acestui stil de lucru am încercat să depăşesc filosofia concretă a imaginii exacte de exprimare şi am trecut la surprinderea cheie a sugestiilor iconografice, la detaliile reprezentative în aşa fel încât să transmit un mesaj mai vooalat la început, iar apoi, mai concret, prin contactul direct al lucrării. A fost partea creativă prin care am dorit să exprim tinerilor un mesaj biblic într-o formă abstractă. De ce în acest fel? Pentru că tinerii din generaţia mea nu rezonau cu biserica şi cu conceptul de DUMNEZEU, aşa că am apelat la tehnică, ca structură plastică şi apoi am instrodus sugestiv forme biblice, doar detalii expresive. Am făcut acest lucru pentru ca lucrarea să  fie privită ca operă în sine şi privitorul pe când să-şi dea seama, de mesaj,  avea deja un contact cu mesajul biblic, ceea ce îl determina să rezoneze şi să empateze cu subiectul tabloului. Era, dacă vreţi, un experiment prin care icoana să devină forma de cunoaştere a celui ce respingea o astfel de imagine.

             De aici şi până la pictura modernă a mai fost doar un pas. Perioada masteratului meu, la Academia de Artă „Ion Andreescu” din Cluj, am dedicat-o studiului de prapuri (de obiect al biruinţei şi al steagului de recunoaştere). În  această perioadă am realizat ciclul prapurilor definiţi ca formă coplexă de comunicare, ce nu are o finalitate concretă şi reprezintă imposibilitatea de a exprima simbolul într-un concept limitat şi exact. Adică, am sugerat un perete al multiplicării formei de simbol, prapurul, ca formă a monogramului, suprapunând formă peste formă, formă lângă formă şi realizând un zid al înălţării spirituale dar şi al cunoaşterii simbolice prin imposibilitatea finalităţii lui.  După etapa în care icoana devenise deja doar simbol prin repetiţia crucii şi al monogramei lui Hristios, unde ştim cu toţii că, era prima reprezentare a lui Iisus Hristos fără de chip. Acest monogram reprezenta suprapunerea iniţialei numelui Său, adică X şi I (Iisus Hristos, din greacă) ca o roză de sclipiri universale, o strălucire complexă şi indefinită, o cruce  a destinului şi o multiplicare a celor patru laturi existenţiale prin unificarea simbolului planetar. Prapurul reprezenta complexitatea simbolului şi ideologia lumii eterne. Din acest moment se produce trecerea spre pictura modernă. Aici găsim declicul stării de fapt şi al reprezentării formei fără formă, adică, gestualism şi expresionism. A fost ca o reprezentare a sinelui după cunoaşterea tehnică a studiului de artă şi structurarea tuturor formelor prin nonformă. 

             Nudul a venit ca o siluetă a definirii gingăşiei feminine şi nu al erotismului, de fapt al expresiei de a sugera mai mult decât a exemplifica. Nudul este silueta interiorului feminin pe care îl poţi cunoaşte doar dacă rezonezi cu blândeţea şi gingăşia feminităţii. De aici Arta abstractă a încoronat povestea exprimării inexprimabilului şi care a dat posibilitatea de a se exprima prin propria formă de cunoaştere a individului numit, privitor. Abstractul este definiţia cunoaşterii şi dorinţa de a te descoperii pe tine. Este starea ce stă deasupra firii şi este energia ce se descătuşează pentru a o primi în suflet. Este, de fapt, sufletul ce nu are formă şi gestul ce se manifestă prin spontaneitatea creativă, la impuls.

 

             Şi aici aş recurge la identificarea formei fără formă pornind de la exemplul pe care îl purtăm în noi, şi anume, sufletul care nu are formă, nu are miros, dar totuşi este o forţă de viaţă şi un complex energetic definitoriu omului. Deci, arta abstractă este complexul creativ din spatele creaţiei, adică este esenţa cunoaşterii care nu se raportează la materia concretă, impusă prin comparaţie ci este esenţa ce denotă complexitatea omului, structura de viaţă şi drumul de a se identifica prin materia lui umana.

 

Contactează-mă pentru comenzi personalizate