Marcel Naste - Artist

I-am întrebat DE CE?

... Pentru ca ... Pentru că viaţa este o artă şi cultura defineşte bogăţia ei și pentru că, arta este în noi, în fiecare dintre noi şi noi de-a rândul suntem artă ce prin intervenţia noastră putem înălta sau putem consolida “opera” spre o finalitate complexă a firii. Arta e o stare care este mai presus de om, este un har și un talent ce vine din universul preaplinului etern. Arta este modalitate de comunicare și soluția de relaționare umană cu propriul interior și este forma care umple toată energia creației ce stă în interiorul templului numit OM. Fără artă și fără artişti, noi toți suntem goi și lipsiți de viaţă, armonie, bucurie și împlinire. Fără acest dar prețios, omul este un sclav al robirii de sine.
Pentru mine secretul nu este ştiinţa şi conştiinţa, nu este lumea şi este absolutul. Noi suntem energie şi trebuie să creem energie, pentru a fi noi şi universul. Starea noastră firească este sufletul şi exprimabilul existenţei noastre este de fapt energia revărsată în inefabilul lumii cotidiene ce vrea să se regăsească pentru a putea să se înalţe la adevarata fire harică, la adevarata existenţă.
... pentru că,... încerc să fiu un om de valoare şi unul de succes.
... pentru că, scopul final e acelaşi, când tragi linia de finiş să poţi spune că nu am trăit degeaba şi că am reuşit să las măcar o urmă câtuşi de puţin, de fină şi discretă în periplul labirintului vieţii. Că am reuşit să las picătură din picătura mea de viaţă prin opera credinţei şi a eforturilor mele. Că am putut fi ceea ce n-am crezut vreodată şi că rostul meu a fost un succes al eşecurilor ce mi le-am asumat ca învăţătură de minte.
... pentru că, eu sunt interiorul meu şi mă zbat pentru firea creatoare a mea. Sunt ceea ce sunt şi nu cred că aş putea fi altcineva.
... pentru că, Tot şi toate câte sunt se vor decoda atunci când cere acest lucru natura fiinţei noastre, dacă nu cere nu am fost şi nu am existat.
... pentru că, suntem atât de mici încât universul nici măcar nu ne sesizează prezenta, suntem atât de neimportanţi încât viaţa nu se exprimă cu precădere prin noi şi suntem atât de superficiali încât să distrugem un ciclu firesc al existenţei lumii.
... pentru că, chiar, suntem răul voit pentru un dezastru inevitabil, suntem viaţa ce crede că, conduce şi crează tot, dar nu poate stăpâni nimic.
... pentru că, suntem conştiinţa celor ce nu ştiu şi suntem discernământul celor ce nu pot. Suntem nimicul mulţimii şi suntem răul suflului existenţial în lumea universului pierdut în regăsirea desăvârşirii.
... pentru că, suntem partea prostului gust din mirodeniile pământului şi suntem deşertăciunea inefabilului perfecţiunii în dezvoltarea identităţii universale.
... pentru că, suntem nimicul construit în imensitatea existeţi creatoare şi suntem protecţia divinităţii în ciclul supunerii nereuşitei noastre.
Suntem ADAM şi EVA!